Om de zăpadă cu fular verde

A fost odată un om de zăpadă mic, pufos și vesel, care se gândea cu tristețe că iarna trece prea repede și că, odată cu primăvara, se va topi și nu va mai putea să se bucure de Crăciun. Într-o noapte de Ajun, în timp ce stelele licăreau printre ramurile bradului, o mică magie l-a atins și l-a transformat într-un om de zăpadă croșetat, moale și pufos, care nu se va topi niciodată.

Acum putea să trăiască Crăciunul în fiecare an. Se așeza printre ramurile bradului, simțind frigul doar ca pe o amintire, și privea cu bucurie cum familiile se adună, cum râsetele copiilor umplu camera și cum luminițele clipesc ca niște stele. De fiecare dată când cineva îl atingea sau îl așeza pe o ramură, simțea că face parte din magia sărbătorii, aducând pufosenie și căldură în inimile tuturor.

Și astfel, omul de zăpadă croșetat a devenit un martor al fiecărui Crăciun, amintind tuturor că magia adevărată durează atât timp cât păstrezi bucuria în suflet.